Cum să (nu) realizezi proiecte Erasmus+: studiu de caz

Sursa: http://university-internationalization.space/

1. Introducere

Uniunea Europeană (UE) a susținut constant dezvoltarea și reformarea învățământului superior din Republica Moldova (RM) pe toată perioada existenței acestuia. Primul instrument al UE de susținere a învățământului superior, la care a aderat RM, în 1994, a fost Programul TEMPUS.  Peste 20 de instituţii de învăţământ superior din RM au beneficiat de proiecte, doar în perioada 2001-2016 realizând peste 60 proiecte TEMPUS. Până în 2013 au fost implementate 83 de proiecte, cu o valoare totală de cca 43 de milioane de Euro (valoarea totală a proiectelor, destinată inclusiv partenerilor de peste hotare) ce au avut drept scop modernizarea învăţământului superior. În perioada 2001-2006 cadrele didactice din universitățile din RM au beneficiat de 58 de granturi de mobilitate individuală în valoare de 234 mii Euro.

Un alt program de cooperare și mobilitate în domeniul învățământului superior destinat țărilor partenere ale UE, derulat în perioada 2005-2013, de care a beneficiat și RM este Erasmus Mundus. Prin acest program, în universitățile din RM au fost implementate peste 20 proiecte de mobilitate, cu mai mult de 1300 de mobilități de studiu / cercetare / predare, iar 66 persoane au obținut burse de studii pentru Programele Comune de masterat. Totodată, prin programul Lifelong Learning, în perioada 2010-2013 universitățile din RM au beneficiat de 5 proiecte Jean Monnet (proiecte despre studiul Europei, cu accent pe procesul de integrare în UE).

În perioada 2014-2020, Republica Moldova a beneficiat de susținere europeană pentru învățământul superior prin intermediul programului Erasmus+ (de fapt beneficiază și în prezent deoarece multe proiecte încă continuă), care a reunit toate programele precedente ale UE pentru educație, formare, tineret și sport. Pe dimensiunea învățământului superior, universitățile din RM pot beneficia beneficiază de 4 acțiuni, pe fiecare dintre care rezultatele mai importante fiind următoarele:

1. Acțiunea cheie 1 – Mobilitatea persoanelor: 606 proiecte aprobate cu 3624 de mobilități pentru studenți și profesori (2383 outgoing și 1241 incoming);
2. Acțiunea cheie 2 – Proiecte de consolidare a capacităților în învățământul superior: 21 proiecte aprobate, cu un buget total de peste 19 mil. Euro, inclusiv 7 proiecte structurale (destinate promovării reformelor în sistemele de învățământ superior, modernizării politicilor, guvernanței și consolidării relațiilor sistemelor de învățământ superior în context economic și social) și 14 comune (destinate pentru asistență organizațiilor în îmbunătățirea curriculumului, guvernanței și consolidării relațiilor sistemelor de învățământ superior); Strategic partnership for higher educațion – 1; Knowledge alliance for higher education – 1;
3. Acțiunea cheie 3 – Experții în reforma învățământului superior (HERE): echipa din Republica Moldova este formată din 7 experți;
4. Acțiunea specifică Jean Monnet – 22 proiecte, cu un buget total de peste 1,2 mil Euro.

În același timp, modul de realizare și impactul general al proiectelor finanțate de UE menționate mai sus nu a fost analizat, în special în ceea ce privește influența lor asupra îmbunătățirii calității generale a educației. Prin urmare, la nivelul comunității academice există rezerve și  îngrijorări cu privire la eficacitatea acestor proiecte în raport cu obiectivele declarate. În acest context, ținând seama de importanța proiectelor europene prin prisma sumelor alocate și a personalului implicat în realizarea acestora, ne-am propus să vedem cum se realizează acestea și cât de relevante sunt rezultatele obținute, în baza unui studiu de caz.

2. Materiale și metode

Surse de informații pentru studiu ne-au servit datele și informațiile culese de pe paginile web ale oficiului Erasmus+ în Republica Moldova, ale proiectelor din cadrul acestui program, ale structurilor europene care gestionează și monitorizează alocarea și utilizarea acestor fonduri .

O analiză mai detaliată am efectuat la unul din proiectele Erasmus+ finalizate recent – ELEVATE (http://elevate-project.md/). Selectarea acestuia a fost aproape întâmplătoare, cele două criterii care au contat fiind: 1) să fie un proiect de consolidare a capacităților; și 2) atunci când mă uitam la rezultatele ultimelor proiecte finalizate am observat un rezultat al acestui proiect care conținea preluări dintr-un studiu al cărui coautor sunt.

În studiul de caz am făcut o analiză comparativă a rezultatelor preconizate și a rezultatelor obținute. Am încercat să vedem în ce măsură rezultatele obținute sunt conforme celor preconizate, sunt relevante, realiste și originale.

Limitele studiului efectuat se referă la faptul că acesta se încadrează mai mult într-o evaluare finală a proiectului și mai puțin abordează impactul acestuia. În acest context, s-ar impune efectuarea, peste o perioadă, a unei evaluări ex-post a proiectului.

Totodată, rezultatele studiului de caz am încercat să le privim într-un context mai larg, cel al realizării proiectelor Erasmus+ în Republica Moldova (actori implicați, mod de realizare, tematică, repartizare după instituții etc.).

3. Analiza realizării proiectului Elevate

Proiectul ELEVATE (Elevating the internationalisation of higher education in Moldova), finanțat de către Comisia Europeană prin intermediul Programului Erasmus+ (778,2 mii Euro), a fost realizat în perioada 2016-2020. Coordonatorul proiectului a fost ASEM, din Republica Moldova mai participând ca entități separate 5 universități (UTM, UASM, USARB, USComrat și USCahul), Consiliul Rectorilor (prin intermediul căruia au participat și alte universități), MECC și, în calitate de partener asociat, SRL „Trimetrica”. Din Uniunea Europeană au fost 5 parteneri (câte 1 din Olanda, Lituania, Marea Britanie și 2 din Slovenia). Scopul declarat al proiectului a fost de a dezvolta și implementa strategii, politici și măsuri naționale și instituționale semnificative, transparente și de anvergură, care să asigure o abordare sistematică și strategică pe termen lung a internaționalizării învățământului superior și a cercetării din Republica Moldova, să faciliteze relațiile internaționale ale universităților din Republica Moldova și să sporească calitatea și domeniul de aplicare a parteneriatelor internaționale stabilite în cadrul Spațiului European al Învățământului Superior și a Spațiului European de Cercetare. Conform site-ului oficial al proiectului, au fost preconizate 10 rezultate / ieșiri finale ale proiectului. Analiza acestora a arătat următoarele:

3.1. Strategia națională de internaționalizare a învățământului superior și a cercetării

Luând în considerare obiectivul major al proiectului, probabil că este cel mai important produs. Chiar dacă era planificată o strategie, denumirea rezultatului obținut, la rubrica respectivă de pe site-aul proiectului, este Foaia de parcurs privind internaționalizarea învățământului superior și a cercetării din Moldova. Totuși, există diferențe între aceste două tipuri de documente: strategia este mai generală, arată direcția, explică abordarea prin care vrei să realizezi o viziune (în cazul de față internaționalizarea), iar foaia de parcurs este planul mai detaliat, tactic, a ceea ce vei face pentru a ajunge acolo (și când vei ajunge).  Cu alte cuvinte, o foaie de parcurs o putem realiza atunci când avem o strategie. Această diferență este acceptată și în Republica Moldova. Astfel, într-un Ghid ce explică diferite documente de politici, aprobat de Cancelaria de stat a Guvernului, se menționează că Strategia este un document de politici publice pe termen mediu şi lung, care defineşte politica Guvernului într-un sector sau mai multe sectoare, și ea se elaborează atunci când sunt necesare politici publice noi când politicile publice existente necesită modificări substanţiale, iar planul de acțiuni (un tip din acest document mai apropiat de Foaia de parcurs) reprezintă un document de implementare a politicilor publice pe termen mediu și scurt, care se întocmeşte după elaborarea celorlalte documente de politici publice [9].

Când deschidem documentul propriu-zis de pe site-ul proiectului observăm că în denumirea lui nu se face nicio referința la cercetare – deosebire esențială față de produsul planificat. Foaia de parcurs privind internaționalizarea învățământului superior a fost aprobată prin ordinul MECC nr. 997 din 18.09.2020 (dar fără a fi publicat în Monitorul oficial) și conține 16 pagini, fiind tradusă și în limba engleză. Documentul aprobat conține elemente ale unui document strategic, inclusiv priorități, obiective specifice și rezultate scontate, care se referă la învățământul superior (nu și la cercetare). Având în vedere afirmația din raportul de evaluare externă a proiectului cum că „Foaia de parcurs a fost elaborată în baza strategiilor privind internaționalizarea ale instituțiilor de învățământ superior”, alte aspecte vor fi analizate odată cu examinarea acestor strategii. Totuși, nu putem să nu evidențiem în cazul acestui document, precum vom vedea ulterior și în cazul altora, includerea unor fragmente de text preluate din alte surse (vezi Anexa 1). Remarcăm și formulări de tipul „sporirea accentelor politicilor naționale de promovare a inovării”.

3.2. Standarde naționale de acreditare pentru diplomele comune și duble (National standards of accreditation for joint & double degrees)

În pofida titlului documentului care era preconizat să fie elaborat, la rezultate este indicat Recomandări pentru organizarea de programe duble și comune de studii (Recommendations for organisation of double and joint degree study programmes). Atunci când deschidem acest document, vedem că sunt Recomandări-cadru de inițiere și organizare a programelor comune de studii superioare. Acest document a fost aprobat prin ordinul MECC nr. 898 din 26.08.2020 (dar fără a fi publicat în Monitorul oficial) și conține 4 pagini, fiind tradus și în limba engleză.

După cum vedem, au fost elaborate recomandări în loc de standarde, iar acestea nu se referă la acreditare, ci la inițierea și organizarea programelor comune de studii. În plus, relevanța acestora este discutabilă având în vedere că sunt incluse lucruri în general cunoscute, cum ar fi prevederi din Codul Educației (vezi Anexa 2) sau din ghiduri / recomandări europene de organizare a unor astfel de programe.

3.3. Strategia națională de mobilitate academică și de recunoaștere a diplomelor

Chiar dacă era planificată o strategie, denumirea rezultatului obținut, la rubrica respectivă de pe site-aul proiectului, este Foaia de parcurs privind mobilitatea academică și recunoașterea perioadelor de mobilitate (Policy Roadmap on academic mobility and recognition of mobility periods). Am discutat anterior despre diferențele între cele două tipuri de documente. Însă discrepanțele între rezultatul planificat și cel obținut nu se opresc aici. Atunci când deschidem acest document, vedem că sunt de fapt Recomandări–cadru privind organizarea mobilităților academice și a recunoașterii perioadelor de mobilitate. Acest document a fost aprobat prin ordinul MECC nr. 897 din 26.08.2020 (dar fără a fi publicat în Monitorul oficial), fiind tradus și în limba engleză. Dacă analizăm și textul propriu-zis a documentului, observăm că el se limitează doar la mobilitățile din cadrul programului Erasmus+ (și ne punem întrebarea dacă alte mobilități nu mai pot să existe).

După cum vedem, de la strategia planificată s-a ajuns la niște recomandări (care nu reprezintă document de politici) ce se referă doar la Programul Erasmus+, astfel că denumirea mai potrivită pentru acest document ar fi fost Regulamentul privind mobilitățile Erasmus (astfel de regulamente au mai multe universități din România și din care, după cum vom vedea ulterior, s-au preluat mai multe prevederi ale documentului analizat). Relevanța acestor recomandări este discutabilă și din următoarele două considerente:

1. Conținutul general al recomandărilor este preluat din Ghidurile programului Erasmus (vezi Anexa 3) și atunci nu este clară utilitatea documentului în care pot fi consultate direct aceste ghiduri (în limba română);
2. Procedurile concrete ce țin de mobilitate, indicate în recomandări, sunt în mare parte preluate din regulamentele respective ale unor universități din România (vezi Anexa 4).

În acest context, apar și rezerve privind necesitatea aprobării la nivel național a unui astfel de document, care conține prevederi ce țin de eligibilitate, selecție etc.

3.4. Strategii de internaționalizare a universităților din Republica Moldova

Pe site-ul proiectului sunt plasate strategii de internaționalizare a 11 universități din Republica Moldova, dintre care la 5 universități ele sunt în română și în engleză, la o universitate în rusă și în engleză, iar la 5 universități – doar în română. Una din aceste strategii nu este de fapt o strategie de internaționalizare propriu-zisă, ci un document de dezvoltare a instituției (Planul strategic de dezvoltare instituţională a UPSC 2016-2020).

O privire generală asupra strategiei liderului proiectului – Academiei de Studii Economice din Moldova (ASEM), ridică mai multe întrebări asupra realismului unor obiective și ținte incluse. Iată unul din acestea „Obiectiv specific 2.2.2. Creșterea implicării partenerilor din mediul de afaceri multi și transnațional în activitatea de internaționalizare, astfel încât numărul companiilor internaționali implicați să fie în creștere de 2% anual” (am păstrat redacția). Acest document conține și unele enunțuri care nu par să corespundă adevărului. Astfel, în unul din acestea este indicat că ASEM este prezentă în QS World University Ranking, în pofida faptului că în Foaia de parcurs privind internaționalizarea învățământului superior (aprobată la nivel național), unul din punctele slabe este indicat „absența universităților în clasamentele internaționale recunoscute ale universităților”. Și într-adevăr, consultarea clasamentelor QS nu atestă prezența ASEM în ele. Un alt enunț din strategia de internaționalizare a acestei instituții ne trimite să vedem „inițiativa Ministerului Educației Culturii și Cercetării Republicii Moldova de a introduce meta-rankingul drept criteriu în alocarea finanțării universităților”, chiar dacă nu am auzit nimic de așa o inițiativă și nici nu am putut-o găsi nicăieri. Metodologia de finanțare bugetară a instituţiilor publice de învăţământ superior (HG 343/2020), aprobată la 10 iunie 2020, nu prevede corelarea finanțării universităților cu prezența în clasamentele internaționale.

Cum se explică atunci conținutul strategiei ASEM? Situația se clarifică dacă comparăm acest document cu Strategia de internaționalizare a …Academiei de Studii Economice din București 2016-2027. Analiza comparativă a acestor două documente scoate la iveală preluarea aproape integrală a strategiei instituționale a ASEM din documentul instituției din România (vezi Anexa 5). Asta explică cele două enunțuri de mai sus (spre comparație, ASE-ul din București este în clasamentul QS) dar și alte elemente ale strategiei de internaționalizare a ASEM. Este interesant că deseori cifrele indicate în Strategia de internaționalizare a ASEM ca valori inițiale de la care pornește instituția și urmează să înregistreze progrese până în anul 2023 coincid cu cele din strategia universității bucureștene (ceea ce e greu de explicat și nu este credibil). Având în vedere că atât problemele existente, cât și căile de soluționare ale lor sunt similare pentru cele două instituții, apare întrebarea care este necesitatea existenței ambelor – poate mai simplu ar fi să constituie o singură instituție?

Această practică de elaborare a strategiilor instituționale de internaționalizare nu este una singulară. Strategia de internaționalizare a Universității de Stat de Educație Fizică și Sport pe anii 2015-2020 ne oferă un alt exemplu relevant (vezi Anexa 6), o bună parte din conținutul acesteia fiind similară unor fragmente din strategiile similare ale unor universități din România (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și Universitatea de Vest din Timișoara). Ținând seama de cele menționate, nici nu mai are rost să analizăm relevanța documentului pentru USEFS (spre exemplu, de aflat unde sunt extensiile universitare ale acesteia, despre care se menționează în document).

În același timp, multe strategii instituționale se aseamănă între ele, uneori conținând și fragmente similare. Astfel, strategiile de internaționalizare a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice și a Universității de Stat din Cahul au multe similarități cu strategia analizată a ASEM. O situație asemănătoare se atestă și în cazul strategiilor de internaționalizare a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, a Universității Tehnice a Moldovei și a Universității de Stat „I.Creangă” din Chișinău (pentru perioada 2019-2025, alta decât cea de pe pagina proiectului).

În aceste condiții, planează rezerve și asupra calității și relevanței Foii de parcurs privind internaționalizarea învățământului superior, aprobate la nivel național, deoarece la elaborarea ultimei a fost aplicată abordarea „de jos în sus”, la baza acesteia stând strategiile de internaționalizare ale instituțiilor de învățământ superior.

Totodată menționăm că o evaluare finală și o evaluare ex-post a acestor strategii ar fi foarte utilă pentru a stabili realismul și relevanța unor obiective și ținte stipulate. Iată doar un exemplu care ne arată necesitatea unui astfel de exercițiu: în strategia USCahul pentru perioada 2017-2021 este prevăzută „includerea revistelor științifice ale USC în mai multe baze de date internaționale (Thompson Reuters, Scopus, Erih Plus, CEEOL, etc.)”. Suntem în anul 2021 și nu există nicio revistă a acestei universități recunoscută la nivel național ca fiind științifică, nemaivorbind de includerea lor în cele mai prestigioase baze de date internaționale.

3.5. Liniile directoare ale universităților pentru recunoașterea academică a diplomelor și perioadelor de mobilitate

Față de denumirea documentului care era preconizat să fie elaborat, la rezultatele obținute sunt indicate Linii directoare ale universităților pentru creșterea calității și sferei de aplicare a mobilității academice și recunoașterii mobilității (University Guidelines for increasing the quality and scope of academic mobility and  recognition of mobility), adică recunoașterea academică a diplomelor a fost omisă. Pe site-ul proiectului sunt plasate documente a 6 universități din Republica Moldova (în limbile română și engleză), însă denumirile acestor documente diferă între ele:

• Regulament privind organizarea și desfășurarea mobilității academice Erasmus+ a studenților și a cadrelor didactice (ASEM);
• Regulament privind desfășurarea mobilității academice a studenților și a cadrelor didactice (UTM);
• Regulament cu privire la privind organizarea și recunoașterea mobilității academică (UASM);
• Strategii universitare pentru creșterea calității în sfera de aplicare a mobilității academice și recunoașterii perioadelor de mobilitate (USARB);
• Ghidul universitar pentru creșterea calității în sfera de aplicare a mobilității academice și și recunoașterii perioadelor de mobilitate (USCahul);
• Regulament privind organizarea și desfășurarea mobilității academice și recunoașterea perioadelor de mobilitate (USComrat).

În pofida acestei diversități de denumiri conținutul nu prea diferă față de Recomandările–cadru privind organizarea mobilităților academice și a recunoașterii perioadelor de mobilitate, aprobate la nivel național (și în cazul acestor documente prevederile referindu-se doar la mobilitățile Erasmus+), dar și între ele. Se creează impresia că de fapt utilizarea unor titluri diferite a avut menirea să mascheze similitudinile între documente.

Astfel, documentele aprobate de către universitățile din Bălți și din Cahul sunt aproape identice (cu deosebirea că în documentul primei universități este un mic fragment legat de  efectele COVID-19 asupra mobilității ), chiar dacă într-un caz documentul se numește Strategii, iar în alt caz – Ghid. Regulamentele Universității Agrare de Stat din Moldova și a Universității de Stat din Comrat sunt identice după conținut și structură, cu excepția denumirilor primului capitol (Introducere, în primul caz, și Cadrul legal, în cel de-al doilea caz). Multe similitudini se constată și dacă comparăm regulamentele de la ASEM și UASM, diferența între ele fiind în existența capitolului dedicat Covid-19, în primul caz, și a două capitole suplimentare (dedicate contractelor de studii/plasament și recunoașterii academice), în al doilea caz.

3.6. Strategii universitare pentru creșterea calității și a sferei mobilității academice

Acest obiectiv nu a fost realizat conform planificărilor. Nu există nicio strategie universitară privind mobilitatea academică, chiar dacă un document aprobat a unei universități, analizat la punctul precedent, poartă denumirea „Strategii universitare pentru creșterea calității în sfera de aplicare a mobilității academice și recunoașterii perioadelor de mobilitate” (însă conținutul nu corespunde unui document strategic).  De fapt, realizatorii proiectului au încercat să prezinte un singur rezultat pentru obiectivele planificate 5 și 6 (Liniile directoare ale universităților pentru recunoașterea academică a diplomelor și perioadelor de mobilitate și Strategiile universitare pentru creșterea calității și a sferei mobilității academice), dar ce a ieșit – s-a văzut la punctul precedent.

3. 7. Liniile directoare ale universităților pentru recrutarea doctoranzilor, a cadrelor didactice și a cercetătorilor străini (University guidelines for recruitment of foreign PhD students, teachers and researchers)

Pe site-ul oficial a proiectului sunt plasate Ghidurile privind recrutarea doctoranzilor, profesorilor și cercetătorilor străini a 6 universități, 5 în limba română și 1 în limba rusă (ASEM, UTM, UASM, USARB, USCahul, USComrat). Nu este foarte argumentată necesitatea a 6 Ghiduri separate și nu a unui singur document național în condițiile  când multe prevederi sunt comune. Spre exemplu, sunt comune definițiile (doctorand, profesor străin, cercetător străin), preluate din documente europene) și procedurile de admitere și ședere în Republica Moldova  (viza, contractul de muncă, permisul de ședere, asigurarea medicală etc.), preluate din legislație și paginile web ale instituțiilor specializate (cum ar fi Biroul de Migrație și Azil, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă).

Analiza Ghidurilor instituționale arată că acestea acoperă doar o mică parte a recrutării persoanelor dacă prin acest termen avem în vedere procesul de căutare, atragere, selectare și aprobare a candidaților potriviți. Cea mai mare parte a documentelor include descrierea procedurilor de urmat după ce a fost aprobată decizia venirii candidatului în Republica Moldova (inclusiv „gestionarea doctoranzilor” la o instituție). Recomandări privind căutarea și atragerea doctoranzilor, cadrelor didactice și a cercetătorilor străini practic lipsesc sau ocupă un spațiu mic în text. Doar USCahul (1 pagină) și, mai ales, USARB (2-3 pagini) acordă o atenție mai mare acestui aspect al recrutării, în documentul de la ultima instituție fiind abordate mai detaliat modalitățile de atragere a personalului academic de peste hotare.

În schimb, în majoritatea Ghidurilor există capitole speciale dedicate evaluării performanțelor persoanelor de peste hotare (iar la USComrat și o anexă), care coroborat cu lipsa unor măsuri de atragere a acestora, ne duce la gândul că ar exista foarte mulți doritori de a veni în universitățile noastre și se impune o selecție dură. Este de menționat că evaluarea celor de peste hotare se face, de obicei, după aceleași proceduri (uneori și cu aceleași erori în fraze), după cum se observă în Anexa 7.

Este interesantă și partea finală a unor Ghiduri,  redată cu aceleași cuvinte (și greșeli) și preluată/adaptată, se pare, din aceeași sursă (vezi Anexa 8).

3.8. Planuri de acțiuni ale universităților pentru participare în Spațiul European de Cercetare (University Action plan for participation in the European Research Area)

Pe site-ul oficial a proiectului sunt plasate Planuri de integrare în ERA a 4 universități (unul se repetă de 2 ori).  În cazul a două universități (UTM și USCahul) este vorba de fapt de Planuri de acțiuni de implementare a Strategiei de Resurse Umane pentru Cercetători  în baza Cărții Europene a Cercetătorului și Codului de conduită pentru recrutare a cercetătorilor (în primul caz, aceasta este și denumirea Planului), adică sunt niște acțiuni pentru a crea condiții cercetătorilor și, de obicei, pentru a obține logo-ul „HR Excellence in Research”. Dar integrarea în ERA nu se limitează la acest aspect.

În cazul UASM în document este de fapt vorba despre stimularea/promovarea activității de cercetare-dezvoltare în cadrul universității, nefiind stipulat nimic referitor la  dezvoltarea cooperării internaționale, participare în proiecte europene etc. În cazul USARB la fel este un document ce ține în general de planificarea activităților de cercetare-dezvoltare în cadrul universității (dar și activități mai puțin legate de cercetare). Dacă în cazul primelor două universități se pare că s-au luat planurile pentru obținerea Logoului european, atunci în cazul ultimelor două – planurile subdiviziunii Știința. Perioada de realizare aproape a tuturor  acțiunilor este întreg timpul de realizare a Planului (de obicei 2020-2023), adică nu este un plan cu etape clare de realizare.

Multe din activitățile planificate ridică mari semne de întrebare referitor la posibilitatea de a contribui la integrarea universităților în ERA: monitorizarea respectării tehnicii securităţii, normelor antiincendiare şi igienico-sanitare la locul de muncă, dezvoltarea Repozitoriului instituțional al lucrărilor științifice universitare, evaluarea modalităților de implicare a studenților în activități științifice (USARB); elaborarea pliantelor cu informații despre cursurile de formare continuă, asigurarea legăturilor dintre educație, cercetare, mass-media și piața forței de muncă, furnizarea re-calificărilor sau formarea / educarea noilor competențe profesionale prin educație continua, familiarizarea angajaților cu privire la protecția datelor cu caracter personal (USCahul), monitorizarea respectării tehnicii securităţii vitale, normelor antiincendiare şi igienico-sanitare la locul de muncă (UTM) ș.a. În Planuri sunt și alte expresii mai greu de înțeles, cum ar „Aderarea Universității la parteneriatul consolidat al Spațiului european de cercetare pentru excelență și creștere” (care ar fi acesta?).

Aceste planuri de integrare în ERA ar fi trebuit să fie corelate cu prevederile celorlalte documente elaborate în cadrul acestui proiect, deoarece este evident că, spre exemplu, integrarea în spațiul european are o legătură directă cu atragerea cercetătorilor și altor persoane din mediul academic de acolo în Republica Moldova sau cu mobilitatea cercetătorilor și profesorilor de la noi în instituțiile europene. Acest lucru nu se atestă însă în aceste documente. Și una din explicații este preluarea din unele documente din alte părți într-un mod necritic și fără a ține seama de contextul local (situația fiecărei universității în urma unei analize competente, gradul actual de integrare a universităților etc.). Drept exemplu, în cazul acestor Planuri, evidențiem documentul UASM, care coincide aproape integral cu un plan strategic al cercetării-dezvoltării-inovării al unei universități din România (vezi Anexa 9).

3.9. Recomandări pentru managementul proiectelor de cercetare universitară și dezvoltarea talentelor

Denumirea documentului plasat la rezultatele proiectului corespunde obiectivului propus – Set de recomandări pentru managementul proiectelor de cercetare universitară și dezvoltarea talentelor (Set of recommendations for university research project management and  talents development). La deschiderea documentului observăm însă o altă denumire – „Set de recomandări pentru evaluarea proiectelor și programelor de cercetare-dezvoltare universitare”, adică de la managementul proiectelor s-a trecut la evaluarea lor, iar dezvoltarea talentelor nu a mai fost considerată necesară. Ulterior acest document a fost multiplicat și la nivel de universități. Explicația acestei metamorfoze este destul de simplă (din păcate și comună pentru rezultatele acestui proiect) – a fost găsit un document gata elaborat cu așa denumire și conținut. În cazul acestui document însă tupeul autorilor a atins cote maxime – tot documentul a fost preluat integral dintr-o publicație a Institutului de Dezvoltare a Societății Informaționale, aflată în Acces deschis (vezi Anexa 10). Iar culmea acestei filosofii a abordării proiectelor Erasmus+ constă în faptul că în următorul proiect din acest program (Minerva), coordonat de aceeași persoană, cu o componență asemănătoare și cam în același mod conceput, unul din rezultatele așteptate este „Instrument de monitorizare a plagiatului implementat” (!).

3.10. Instrument online de comparare a internaționalizării învățământului superior și a cercetării

Chiar dacă obiectivul era să fie elaborat un instrument online de comparare a internaționalizării învățământului superior și a cercetării,  în denumirea rezultatului obținut lipsește indicarea cercetării. La deschiderea acestui instrument (la mijlocul lunii februarie, la doar 4 luni de când a fost finalizat instrumentul, conform raportului final de evaluare externă a proiectului), se constată că de facto nu există un instrument de comparare propriu zis, ci o hartă statică (pe care nu e clar ce se indică), iar mai jos sunt enumerate 11 universități din Republica Moldova și dimensiunile (internaționalizării?): proiectele de cercetare, mobilitate outgoing și incoming, proiecte regionale și cros-regionale (vezi Anexa 11). Pentru fiecare din aceste dimensiuni sunt unele explicații (care programe se referă la ele), dar nu sunt nici un fel de date (cu atât mai mult comparative), chiar dacă pe pagina web este însă indicat că „Site-ul a fost actualizat și descrie starea internaționalizării universităților în 2020”. În aceste condiții, nici nu putem analiza utilitatea lui și ce semnifică afirmația de pe pagina web că acesta „prezintă datele colectate într-un mod ușor de utilizat și interactiv și le face disponibile dincolo de comunitatea tradițională din învățământul superior”.

4. Contextul realizării proiectelor în cadrul Programului Erasmus+ în Republica Moldova

Modul de „realizare” a proiectului Elevate este un accident sau este caracteristic programului Erasmus+? În ce măsură contextul existent favorizează astfel de activități în Republica Moldova?

Principalul organism responsabil de monitorizarea implementării proiectelor Erasmus+ în Republica Moldova este Oficiul Național Erasmus+ Moldova. Pe lângă oficiu este formată și activează o echipă de Experți în Reforma Învățământului Superior (HEREs) care trebuie să ofere cunoștințe de specialitate autorităților locale și părților interesate, pentru a promova reformele și a impulsiona progresul în învățământul superior. Echipa HEREs din Republica Moldova este formată din 7 persoane, iar printre atribuțiile ei se numără „selectarea tematicii pentru misiunile de asistență tehnică oferite instituțiilor de învățământ superior din Republica Moldova”. O privire asupra proiectelor Erasmus+ în care participă Republica Moldova arată că experților HEREs se pare că le este utilă lor și instituțiilor pe care le reprezintă această ultimă atribuție. Astfel, membrii acestei echipe sunt sau au fost coordonatori (sau coordonatori naționali în cazurile când proiectul era coordonat de o instituție de peste hotare) ai 4 proiecte de consolidare a capacităților (CBHE) în care participă Republica Moldova și reprezentanți ai instituțiilor în multe alte proiecte din cele 21 aprobate în 2015-2020, inclusiv reprezentantul MECC – coordonator al unui proiect câștigător în cadrul ultimului apel (chiar dacă ea este indicată, doar în acest proiect, cu o altă afiliere, iar partener este MECC, reprezentat de subordonata ei de acolo).

Majoritatea membrilor HEREs, inclusiv reprezentantul MECC, au participat și în proiectul Elevate. Anual, la nivel european se publică raportul comun a echipelor HERE din toate țările. În ultimul raport disponibil, cel pe anul 2019, printre activitățile și realizările echipei HERE din Republica Moldova sunt descrise mai multe elemente care trezesc semne de întrebare, de exemplu:

– „Avizarea/aprobarea Strategiei Naționale de Integrare a Republicii Moldova în Spațiul European de Cercetare „Programul Național” (2020-2023)” (Endorsement of the National Strategy for the Integration of the Republic of Moldova into the European Research Area „National Programme” (2020-2023). Astfel de document de fapt nu a fost elaborat în Republica Moldova. Au fost însă două hotărâri de Guvern ce se referă la subiectele indicate: Foaia națională de parcurs pentru integrarea Republicii Moldova în Spațiul european de cercetare pe anii 2019-2021, aprobată la 08.11.2018, și Programul național în domeniile cercetării și inovării pentru anii 2020-2023, aprobat la 01.08.2019;

– „Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare a fost reorganizată, rolurile și responsabilitățile vizând întregul sistem educațional” (The National Agency for Quality Assurance in Education and Research was reorganized, with roles and responsibilities targeting the entire education system). De fapt în anul 2019 nu s-a produs nicio reorganizare a ANACEC;

– „Șapte dintre cele mai importante universități publice din Moldova au dezvoltat o viziune comună cu privire la Strategia Națională de Internaționalizare a ÎS”. De fapt exact aceeași afirmație se conține și în raportul pe anul 2018, acolo fiind indicat că aceasta s-a întâmplat pe parcursul anului 2018.

În general, se creează impresia că la contribuțiile echipei HERE sunt atribuite toate realizările MECC în domeniul învățământului superior.

Dintre instituțiile din Republica Moldova cele mai multe participări în proiectele CBHE le înregistrează USARB (11 proiecte), ASEM (10), UTM (9), MECC (9), USM (8), USComrat (7), UASM (7) și USCahul (5). Sunt 4 persoane care au coordonat mai mult de 1 proiect de acest tip, cele mai multe (4) fiind coordonate de către persoana care a coordonat și proiectul Elevate. Dacă mai ținem seama și de faptul că persoana respectivă a câștigat / coordonat și 3 proiecte Jean Monnet în această perioadă (+ alte câteva proiecte au fost coordonate de persoane din echipa ei), atunci ne putem deduce că proiectul Elevate se integrează bine în tabloul general de realizare în Republica Moldova a proiectelor europene ce țin de învățământul superior. Se pare că aceste persoane au învățat cum să elaboreze și să implementeze proiecte internaționale mai degrabă pe hârtie decât în practică, adică „știu” cum să elaboreze documente, reglementări, coduri, linii directoare, rapoarte corespunzătoare rezultatelor și indicatorilor așteptați ai unui proiect. Totodată, multe din rezultatele preconizate în cadrul proiectelor țin de atribuțiile de serviciu a unor persoane din universități și minister, adică ele oricum ar trebui realizate ca parte a activităților obișnuite. Acest fapt poate duce (și uneori se observă) la o dependență negativă față de finanțarea externă, adică tendința responsabililor de a realiza doar acele activități care sunt finanțate în proiectele internaționale.

Și mai concentrate doar la unele instituții și coordonatori sunt proiectele Jean Monnet câștigate în 2014-2020. Astfel, cele 21 de proiecte cu coordonatori din Republica Moldova sunt gestionate de 11 persoane, inclusiv 1 persoană coordonează 4 proiecte, 3 persoane – câte 3 proiecte și o persoană – 2 proiecte. În această situație apare întrebarea în ce măsură își îndeplinește oficiul național atribuțiile sale ce țin de „oferirea informațiilor despre activitățile Erasmus+ care sunt deschise participării Republicii Moldova” sau de  „consilierea și asistarea potențialilor aplicanți la proiecte Erasmus”.

Persoanele care coordonează mai multe proiecte Erasmus se pare că au arii de interese foarte variate. Astfel, aceeași persoană coordonează proiecte ce își propun să internaționalizeze învățământul superior, să dezvolte modelul învățării pe tot parcursul vieții, să integreze educația duală, să europenizeze Republica Moldova etc., iar altă persoană coordonează proiecte ce vizează cooperarea antreprenoriat-universitate, dezvoltarea abilităților antreprenoriale ale studenților, integrarea RM în UE prin educație-cercetare-inovare și chiar orizonturile integrării europene a RM.

Executarea calitativă a unui volum mare de muncă ce implică coordonarea și participarea în diferite proiecte este dificilă. Totodată, limitarea la aceleași persoane nu permite identificarea altor profesioniști care să poată coordona proiectele.

Selectarea participanților în proiecte nu este clară în lipsa transparenței acestui proces, cel mai probabil fiind la discreția coordonatorilor de proiecte. Se poate presupune că pentru persoanele care nemijlocit trebuie să realizeze activități unul din criteriile de acceptare este cunoașterea limbii engleze. În rest, în special  când e vorba despre participarea la evenimente desfășurate în diferite universități europene, se pare că în afară de persoanele apropiate coordonatorilor, participanții naționali reprezintă conducerea instituțiilor, reprezentanți ai autorităților și alte persoane care pot fi utile prin poziția ocupată. Probabil că unele din aceste participări nu sunt străine conceptului de turism administrativ sau academic – percepția participanților că aceste proiecte sunt oportunități bune de a călători, de a se distra și a face noi cunoștințe.

Mult mai variată este prezența partenerilor din Uniunea Europeană în proiectele implementate în Republica Moldova, care au menirea să transmită bunele practici europene în învățământul superior național. Dar și aici se evidențiază unele instituții participante în mai multe proiecte, în primul rând European Policy Development and Research Institute (EPDRI) din Maribor, Slovenia, care a participat în 5 din cele 21 proiecte CBHE de care a beneficiat Republica Moldova, inclusiv în proiectul analizat Elevate. Toate bune și frumoase până aici, doar că, dacă deschidem pagina web a acestui institut, aflăm că persoana coordonatoare a proiectului Elevate (și a altor 6 proiecte Erasmus+ în Republica Moldova) este fondatoarea și președintele EPDRI, iar în afară de ea în acest institut mai sunt indicate doar 2 persoane. De aici rezultă că persoana respectivă preia experiența europeană  de la sine și ea este responsabilă de implementarea ei în Republica Moldova (!). Or în raportul de evaluare finală a proiectului este indicat că „partenerii europeni au acționat ca facilitatori ai transferului de cunoștințe în cadrul proiectului” și că se regăsesc în consorțiu deoarece au experiență în domeniul internaționalizării învățământului superior. Spre exemplu, ”EPDRI a utilizat expertiza sa pentru elaborarea unor instrumente sofisticate de colectare a datelor pentru dezvoltarea și testarea unei infrastructuri online prietenoase și comprehensive”.

Probabil că există corelare între modul de realizare a proiectelor Erasmus+ în Republica Moldova și performanțele științifice ale membrilor HEREs și a coordonatorilor de proiecte câștigătoare. Astfel, există membri HEREs care nu au publicate articole în reviste științifice în ultimii ani necesare pentru obținerea calității de conducător de doctorat sau care au teză de doctorat de o calitate așa de joasă (și în care să susțină și să promoveze separatismul) că diploma conferită în baza ei nu poate fi recunoscută și echivalată în Republica Moldova (chiar dacă pe site-ul oficiului național este indicat titlul științific nerecunoscut în Republica Moldova). La fel există coordonatori de câte 5 proiecte, inclusiv tocmai 3 câștigate în apelurile din 2019 și 2020, a căror teze de doctorat nu au fost aprobate din cauză că concluziile generale la lucrare erau copiate din altă teză.

Preluarea materialelor din alte surse se pare că la fel este o obișnuință în proiectele Erasmus+ din Republica Moldova dacă ne uităm la proiecte aprobate atât anterior, cât și după desfășurarea proiectului Elevate, inclusiv cu participarea membrilor acestui proiect. Iată câteva exemple:

1. În proiectul Tempus “Susținerea Triunghiului Cunoașterii în Belarus, Ucraina și Moldova”, realizat în perioada 2013-2017, au participat 7 instituții din Republica Moldova, majoritatea persoanelor coordonatoare din partea acestora regăsindu-se și în proiectul Elevate. Obiectivul general a proiectului a fost de a elabora specificația țintă a triunghiului cunoaşterii în ţările partenere. Astfel, a fost elaborată publicația „Specificația – țintă a triunghiului cunoașterii în Republica Moldova” (în limbile română și engleză) ca rezultat principal pentru participanții la proiect din cadrul instituțiilor noastre, pe care autorii o numesc monografie științifică. Textul acestei publicații reprezintă compilații din diferite surse (documente de politici și lucrări științifice), fără o logică și o structură clară. Spre exemplu, sunt preluate mai multe fragmente din Erawatch Country Report 2013 (vezi Anexa 12). Totodată, textul acestei lucrări a fost ulterior inclus în mai multe publicații științifice de către autorii acesteia. Acest rezultat nu a avut nici relevanță practică, deoarece, chiar dacă a fost plasat pe site-ul MECC, reformarea ulterioară a sistemului de cercetare-dezvoltare din Republica Moldova (2017-2018) nu a ținut seama de conținutul documentului și nici de acțiunile planificate pentru anii 2017-2018 în anexa 1 la document (Foaia de parcurs), o compilație a unor planuri elaborate/aprobate anterior.
2. La proiectul Erasmus+ (Jean Monnet) „Integrarea economică europeană a Republicii Moldova prin valorile comune ale UE: educație-cercetare-inovare”, planificat să fie realizat  în perioada octombrie 2019 – octombrie 2021, coordonator este o persoană care a participat și în proiectul Elevate. Principala publicație este broșura „Uniunea Europeană și politicile ei legate de educație-cercetare-inovare față de Moldova”, care descrie ce este UE și cum funcționează, în cea mai mare parte neavând nicio legătură nemijlocită cu Republica Moldova (astfel nefiind justificat titlul). Ea include un amalgam de texte preluate din diferite surse, în principal din documente europene și publicații, care nu sunt aranjate într-o structură logică, coerentă. Astfel, la capitolul „Educația în Uniunea Europeană” este inclusă și informație despre politicile europene în domeniul cercetării și inovării (!), iar consecutivitatea plasării materialelor în acest capitol este greu de înțeles: de la procesul Bologna și Spațiul European al Educației se trece la Spațiul European de Cercetare ca ulterior să se revină la inovația în educație și educația digitală, ca apoi să trecem iar la inovare și cercetare (Institutul European de Inovare și Tehnologie și Horizon 2020), urmând apoi să aflăm despre importanța educației pentru UE și rolul UE în îmbunătățirea educației, pentru ca în final să revenim de unde am început, la Spațiul European al învățământului Superior. Preluarea din alte surse se face într-un mod necritic, fiind luată formularea și informația neactualizată (vezi Anexa 13). Astfel, la pag. 5 este indicat că Uniunea Europeană include 27 țări, iar la pag.8 – 28 țări; referințele bibliografice în text sunt date în mod diferit (probabil așa cum erau în textul preluat) – la aceeași pag.5 întâlnim așa trimiteri diferite la surse ca (Fontaine, 2007) și [1]. Utilitatea acestei publicații ridică mari semne de întrebare în condițiile menționate.

În sfârșit, proiectele Erasmus+ nu se pot finaliza fără o evaluare externă. În cazul proiectului Elevate, raportul final de evaluare externă a fost realizat de către profesorul Florin Ioras, reprezentant al Agenției de Asigurare a Calității din Marea Britanie (după cum este indicat în raport), domeniile de interes al căruia sunt subiecte de ecologie, pădurile, dezvoltarea rurală și alte asemenea. În pofida evidențelor și chiar dacă declară că a verificat corespondența între activitățile / livrabilele planificate și cele realizate, expertul are o apreciere foarte înaltă și răspunsuri pozitive la toate întrebările pe care și le-a pus în procesul de evaluare, referitor la calitatea livrabilelor, timpul de realizare, corespunderea acestora necesităților reale, eficiența și fundamentarea procesului de realizare, îndeplinirea indicatorilor de realizare ș.a. Mai mult decât atât, evaluatorul apreciază că documentele elaborate în cadrul proiectului „au fost traduse în limbile locale (moldoveneasca și rusa)” (!). Analizând afilierea și experiența acestui evaluator, este greu de crezut că ar fi vorba (doar) de incompetență, iar acest fapt este îngrijorător din perspectiva eficienței implementării acestui instrument european în Republica Moldova.

5. Concluzii

Sprijinul acordat de către Uniunea Europeană prin programele sale pentru dezvoltarea și modernizarea învățământului superior din Republica Moldova este considerabil și oferă o șansă în plus universităților noastre de a rezista și a se menține pe piață în condițiile concurenței acerbe pentru studenți. Modul în care acest suport este valorificat în Republica Moldova, mai ales în cadrul  proiectelor de consolidare a capacităților și prin acțiunile Jean Monnet, este mai puțin încurajator pentru viitorul învățământului superior de la noi. În cazul mobilităților, când beneficiarii direcți sunt mai numeroși, estimăm că beneficiul este mai mare datorită împărtășirii treptate a acelorași valori și dezvoltării culturii calității prin schimbarea gândirii individuale.

Chiar dacă o analiză detaliată s-a făcut la un singur proiect Erasmus+, contextul în care se realizează acest proiect, legăturile echipei proiectului vizat cu alte proiecte și cu gestionarea programului în general, precum și alte informații adiționale, ne permit să constatăm că rezultatele acestei analize sunt valabile în mare parte pentru modul de realizare a programului Erasmus+ în Republica Moldova.

O caracteristică majoră a modului de realizare a proiectelor europene în domeniul învățământului superior în Republica Moldova este preluarea masivă a informațiilor din alte surse (plagiatul) pentru elaborarea unor acte normative și a livrabilelor / rapoartelor / publicațiilor științifice. Dincolo de aspectele de etică și deontologie profesională, pe care le implică o astfel de abordare, o problemă majoră este modalitatea în care informațiile preluate sunt cel mai des utilizate: preluarea integrală, non-critică, cu date și fapte care nu sunt caracteristice universităților din Republica Moldova, cu obiective și ținte nerealiste pentru noi, adică fără a ține seama de (a cunoaște) situația reală din învățământul superior național. Pe de altă parte, având în vedere că atât problemele identificate, cât și soluțiile propuse prin documentele elaborate, coincid în mare parte cu cele din România, apare întrebarea logică de ce nu ar exista un spațiu universitar comun, cu eventuale fuziuni de instituții.

Analiza rezultatelor obținute și a acțiunilor desfășurate în cadrul proiectelor lasă impresia că majoritatea au fost realizate doar pentru a bifa / raporta, iar efectul acestora nu prea interesează pe nimeni. Rezultatele realizării proiectelor în continuare nu prea au impact și rămân, de obicei, fără utilizare și fără progrese ulterioare. Astfel, este greu de înțeles cum este posibil ca după finalizarea proiectelor să nu mai fie disponibile și să nu fie folosite unele rezultate care erau declarate de importanță națională extraordinară de către autori, spre exemplu Specificația țintă a triunghiului cunoașterii în Republica Moldova sau Instrumentul de comparare a internaționalizării universităților naționale. Mai mult, nu se face o evaluare ex post a proiectelor.

De pe urma realizării proiectelor se pare că grupul de beneficiari este limitat la participanții în proiecte, care în continuare câștigă alte proiecte și, unii din ei, mimează activități. Acest lucru înseamnă că impactul și beneficiile proiectelor nu sunt diseminate în rândul personalului universitar și al cadrelor didactice și împiedică îmbunătățirea generală a calității educației. Faptul că aceleași persoane sunt coordonatoare ale proiectelor indiferent de tematica acestora, că aceleași echipe și instituții participă în majoritatea proiectelor Erasmus+, că membrii echipei HEREs sunt implicați masiv în activități, inclusiv în calitate de coordonatori de proiecte, ne sugerează existența unei rețele de câștigare și realizare a proiectelor europene în domeniul învățământului superior din Republica Moldova. Chiar dacă performanțele unora din aceste persoane, în special realizările științifice, sunt modeste, se pare că ele au însușit filosofia și așteptările programelor europene în domeniul învățământului superior, cel puțin pe hârtie. Acest personal este foarte abil în elaborarea proiectelor și raportări „ambalate frumos”, dar fără prea multe preocupări pentru impactul pe termen lung și cultura calității.

Modul actual de stabilire a coordonatorilor proiectelor se pare că reduce eficiența managementului acestora. Totodată, se creează impresia că în unele universități potențialii participanți în proiectele Erasmus reprezintă o comunitate închisă. Participarea acelorași persoane în diverse proiecte reduce impactul „multiplicării” acestora, limitând eficacitatea generală a proiectelor.

Utilizarea ineficientă a fondurilor europene și, respectiv, lipsa unor schimbări radicale în domeniu, este determinată și de modul de monitorizare și evaluare a proiectelor, la diferite etape. Faptul că unele și aceleași persoane (unele cu competențe îndoielnice) beneficiază de proiectele Erasmus este și o problemă a Oficiului național Erasmus, deoarece fie că ei nu informează suficient pe alți potențiali beneficiari, fie că ei sunt interesați în această situație. Reprezentanții MECC se pare că sunt încadrați perfect în modul de realizare a proiectelor Erasmus+ în Republica Moldova și nu percep nicio problemă în aceasta. O speranță ar fi fost, ca de obicei, o evaluare din afara Republicii Moldova. Cel puțin în cazul proiectului Elevate, evaluarea externă a proiectului este sub orice critică, fiind indicată îndeplinirea tuturor indicatorilor. Toate problemele identificare în analiza noastră, inclusiv discrepanțele majore între rezultatele preconizate și cele obținute, precum și calitatea slabă a acestora, sunt trecute cu vederea în raportul final al expertului extern Erasmus+, ceea ce trezește mai multe semne de întrebare.

Totodată, considerăm că modul în care se realizează proiectele Erasmus+ este și o problemă a statului Republica Moldova. Pe lângă faptul utilizării ineficiente a unor fonduri alocate Republicii Moldova, care ar fi putut susține învățământul superior și cercetarea națională, se creează o imagine proastă statului și sistemului național de învățământ superior, mai ales având în vedere că în urma participării în aceste proiecte, persoanele solicită ulterior titluri științifice și științifico-didactice, dreptul de a conduce doctorate etc. În același timp, această situație poate influența negativ și asupra percepției Uniunii Europene, respectiv opțiunii de integrare europeană, din cauza acceptării utilizării fondurilor în acest mod.

În aceste condiții, considerăm că se impune o analiză de impact a proiectelor UE în domeniul învățământului superior realizate în Republica Moldova, măsuri la nivel național care să elimine  / diminueze fenomenele negative în acest proces, dar și o conlucrare eficientă cu factorii de decizie a programului european pentru a crește utilitatea fondurilor alocate de către acesta Republicii Moldova. Aceste măsuri ar putea include dezvoltarea mecanismelor care ar marginaliza factorii subiectivi care afectează implementarea proiectelor, prin creșterea numărului de decizii colegiale și dezbateri publice; creșterea implicării instituțiilor publice și a organizațiilor neguvernamentale în procesul de selectare a priorităților naționale, monitorizarea progreselor și evaluarea impactului proiectelor Erasmus+; evaluarea rezultatelor / impactului proiectelor Erasmus+ de către experții din Republica Moldova; implementarea unor proceduri transparente și competitive pentru selectarea coordonatorilor și participanților în proiecte, ceea ce ar permite unui număr mai mare de persoane interesate să se implice în proiecte, pentru a asigura o realizare mai eficientă și mai profesională a acestora, precum și ar asigura încrederea beneficiarilor față de transparența proiectelor.

P.S. Am făcut această analiză acum aproape un an și jumătate în urmă. Am ezitat până acum să o public, din diferite considerente, în speranța că lucrurile se vor schimba spre bine, mai ales că se anunța și auditul acestor proiecte. Din păcate, a continuat abordarea triumfalistă, cu istorii de succes, cu concluzii privind „efecte pozitive și impact puternic”, intrarea într-un alt ciclu al acestui program (2021-2027) și chiar promovarea unor „eroi” a acestor proiecte, fără a exista semne ale unor schimbări.